Părinți și profesori!

        E limpede că în primii 7 ani de viață educația ți-o dau părinții, iar când ajungi la scoală intervin și profesorii. Profesorii care iți pun note. Nu toate notele sunt  bune și după care încep lecțiile de morală de la părinți.
        Probabil fiecare dintre voi a fost stresat în generala de expresia "Tu de ce nu înveți , uită-te la "x" cum învață, el de ce poate și tu nu poți ", sau când și acel "x" gresea și îi spuneai "mama dar toți am luat notă proastă chiar și "x" "  și venea și răspunsul "nu mă interesează ce fac alții, mă interesează doar ce faci tu". În momentul acela prindeai ciuda pe respectivul "x" și cand te duceai la scoală "ți-a trebuit ție să înveți" și continuai cu înjurăturile specifice.      
        Bineînteles că dacă nu exista un astfel de exemplu inventau unul "Să stii că sunt copii care mor de foame, învață la lumanare și sunt olimpici și eu ți-am oferit toate condițiile și nu vrei să inveti" .

          După ce termini cearta cu parinții începe morala la scoală, la care te întâlnesti cu expresia "Tu esti baiat/fată destept/desteaptă dar esti leneș/ă , că dacă ai vrea să înveți ai ajunge și tu ca "x". În momentul acela deja te saturi de atâta morală din cauză că ai un destept în clasă și începi din nou să-l înjuri pe "x" și el cum e un geniu absolut și foarte pacifist o să se apuce de plâns și se duce la dirigintă/învătătoare și din nou urmează o lecție de morală.